Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alerte)
1. semnal, de obicei sonor, a unui pericol iminent care declanșează luarea măsurilor necesare pentru a-l evita; alarmă, prevenire.
2. stare de apărare în fața unui pericol, a unei situații critice; durata acestei stări.
3. semnal convenţional internaţional folosit pentru a atrage atenţia asupra evoluţiei diverselor fenomene cereşti.
4. (expr.) a fi în ~ = a fi într-o stare de îngrijorare vigilentă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aromorphose)
1. (biol.) complex de modificări morfologice cu rol preponderent în procesul evoluţiei filogenetice.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. ataxique)
1. I. care se referă la ataxie.
2. (med.) febră ~ă = febră malignă sau nervoasă, caracterizată prin inconsecvența evoluției sale.
3. II. persoană atinsă de ataxie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. babouvisme)
1. curent comunist utopic, iniţiat de revoluţionarul francez Babeuf în timpul revoluţiei din 1789.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. biogénétique)
1. adj. referitor la biogenetică.
2. s. f. studiul apariţiei şi evoluţiei vieţii; biogenie.
Parte de vorbire: s.
Origine: ( amer. bob skate)
1. (jaz) scat rafinat, stilizat, purtând amprenta evoluţiei improvizaţiilor instrumentale; mod de interpretare în care vocea concurează instrumentele, având o gamă întinsă.