Rezultate secundare (Evreu,):
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. helléniste)
1. specialist în studiul limbii şi culturii elenistice; (prin ext.) specialist în studiul limbii şi culturii elene.
2. persoană versată în cunoașterea limbii, literaturii și culturii grecești.
3. (sens biblic) evreu care a adoptat cultura sau cultul grecilor; grec convertit la iudaism.
4. (var.) elinist, (înv.) elimist, (înv.) helenist.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr., sp. hidalgo)
1. (Evul Mediu) nobil spaniol, de noblețe mai mică, care pretinde că este de origine creștină veche, fără amestec de sânge evreu sau maur.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. judaïsme)
1. religia evreilor, precum și teologia, legea și tradițiile culturale ale poporului evreu; formă de viață religioasă specifică evreilor a cărei caracteristică esențială este credința într-o ființă supremă, autor al universului pe care îl guvernează prin providența sa; mozaism.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. judaïsme)
1. tr. a practica ceremoniile iudaicilor, a adopta legea iudaică.
2. refl. a se face evreu, a se converti la iudaism.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. judéo-, cf. lat. iudaeus)
1. „evreu”.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. judéo-espagnol)
2. (s. f.) limbă vorbită de indeospanioli.