Parte de vorbire: s.f.
Origine: (exacerba)
1. acțiunea de a exacerba și rezultatul ei; exacerbație, exacerbat.
2. creștere a intensității a ceva (cum ar fi o boală).
3. exagerare a unui sentiment sau a unei suferințe fizice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aphrodisie)
1. exacerbare patologică a instinctului sexual.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. exacerbation)
1. acțiunea de a exacerba și rezultatul ei; exacerbare.
3. (med.) creșterea episodică sau regulată a intensității unei boli.
4. (var.) exacerbațiune, (înv.) esacerbație, (înv.) esacerbațiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. expressionnisme)
1. curent artistic și literar modern, apărut în Germania la începutul sec. XX, caracterizat printr-o puternică tendință de exprimare spontană a trăirilor interioare (stări de spaimă, durere, uimire, exacerbare a sentimentelor), prin tensiune extatică, punând accent pe subiectivitate, pe irațional.
2. orice formă de artă care vizează intensitatea expresiei.
3. stil de arhitectură care acordă prioritate expresiei prin stilizări (exagerate).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. masturbation, lat. masturbatio)
1. acțiunea de a se masturba și rezultatul ei; masturbare.
2. provocare a orgasmului prin autoexcitația organelor sexuale; onanie, chiromanie.
3. practică sexuală constând în atingerea și mângâierea organelor genitale ale unui partener pentru a oferi plăcere, orgasm.
4. ~ psihică = obținerea satisfacției sexuale prin simpla exacerbare imaginativă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. nymphomanie)
1. (med.) stare patologică la femei manifestată printr-un libido exagerat și o supraexcitare continuă; estromanie, mitromanie.
2. (prin analogie) exacerbarea rutului la femelă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. satyriasis)
1. exacerbare anormală a apetitului sexual la bărbaţi.