exact, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. exact, lat. exactus)

1. (și adv.) conform cu realitatea, întocmai, chiar.
2. științe ~e = științe în care formulările se pot prezenta în formă matermatică.
3. care reproduce întocmai un model; fidel.
4. (despre oameni) punctual.

exactemente

Parte de vorbire:  adverb (învechit)  
Etimologie: (fr. exactement)

1. într-un mod exact, precis; în conformitate cu convențiile, cu realitatea.

exactitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (exact + -itate)

1. calitatea de a fi exact; exactitudine.

exactitudine

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. exactitude)

1. caracterul a ceea ce este exact; calitatea de a fi exact; exactitate.
2. calitatea unei persoane punctuale; punctualitate.
3. conformitate strictă cu adevărul, realitatea.
4. (antonime) inexactitate, inexactitudine.

exacțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exaction, lat. exactio)

1. acțiune a unui perceptor fiscal care pretinde de la contribuabili mai mult decât se cuvine ca aceștia să dea în mod legal; încasare de impozite abuzivă, spoliere.

absolut, -ă

Parte de vorbire:  adj., adv., s.  
Etimologie: (lat. absolutus, fr. absolu)

1. adj. care nu comportă nici o restricție, necondiționat.
2. total, complet, desăvârșit.
3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoașterea completă a realității; (fiz.) mișcare ~ă = deplasarea unui corp față de un sistem de referință fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).
4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.
5. valoare ~ă = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracție de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.
6. s. n. principiu veșnic, imuabil, infinit, la baza universului.
7. ceea ce există în sine și prin sine.
8. adv. cu desăvârșire, exact.

acribie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. acribia)

1. exactitate, rigurozitate în cercetarea științifică.

acurat, -ă

Parte de vorbire:  I. adj. (înv.), II. adv. (înv.)  
Etimologie: (it. accurato)

1. I. care se face sau se desfășoară cu multă grijă; îngrijit, lucrat cu îngrijire.
2. care pune mare grijă și precizie în ceea ce face; scrupulos.
3. II. cu mare grijă, atenție și sârguință; exact, întocmai.

acuratețe

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. accuratezza)

1. exactitate, corectitudine, precizie; scrupulozitate.

ajustaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. ajustage)

1. (tehn.) acțiunea de a ajusta; ajustare.
2. (spec.) mărime care măsoară exactitatea contactului fețelor a două piese care se întrepătrund.

alicotă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aliquote)

1. parte ~ = mărime care se cuprinde de un număr exact de ori într-un întreg.