Dictionar

exactitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (exact + -itate)

1. calitatea de a fi exact; exactitudine.
 

inexactitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (inexact + -itate)

1. lipsă de exactitate; neadevăr.
 

acribie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. acribia)

1. exactitate, rigurozitate în cercetarea științifică.
 

acuratețe

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. accuratezza)

1. exactitate, corectitudine, precizie; scrupulozitate.
 

ajustaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. ajustage)

1. (tehn.) acțiunea de a ajusta; ajustare.
2. (spec.) mărime care măsoară exactitatea contactului fețelor a două piese care se întrepătrund.
 

confirma

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. confirmer, lat. confirmare)

1. a întări, a susține, a recunoaște autenticitatea, exactitatea unui lucru, justețea unei afirmații; a adeveri.
2. (jur.) a renunța la dreptul de a cere anularea unui act juridic, recunoscându-l ca valabil.
3. a întări prin aprobare (un mandat de arestare).
4. a definitiva pe cineva într-un post, într-o situație.
5. (la catolici; despre episcopi) a oficia ritualul confirmației.
 

exactitudine

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. exactitude)

1. caracterul a ceea ce este exact; calitatea de a fi exact; exactitate.
2. calitatea unei persoane punctuale; punctualitate.
3. conformitate strictă cu adevărul, realitatea.
4. (antonime) inexactitate, inexactitudine.
 

fidelitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fidélité, lat. fidelitas)

1. statornicie, credință (în convingeri, în sentimente etc.); devotament.
2. exactitate (în prezentarea, în reproducerea unui text, a sunetelor etc.).
3. înaltă ~ = calitate a unor aparate electroacustice de a reda cât mai fidel semnalele sonore înregistrate.
4. (biol.) atașament al unei specii de un anumit grup sau asociație.