Parte de vorbire: s.
Origine: (exact + -itate)
1. calitatea de a fi exact; exactitudine.
Parte de vorbire: s.
Origine: (inexact + -itate)
1. lipsă de exactitate; neadevăr.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. acribia)
1. exactitate, rigurozitate în cercetarea ştiinţifică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. accuratezza)
1. exactitate, corectitudine, precizie; scrupulozitate.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. ajustage)
1. (tehn.) acțiunea de a ajusta; ajustare.
2. (spec.) mărime care măsoară exactitatea contactului feţelor a două piese care se întrepătrund.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. confirmer, lat. confirmare)
1. a întări, a susţine, a recunoaşte autenticitatea, exactitatea unui lucru, justeţea unei afirmaţii; a adeveri.
2. (jur.) a renunţa la dreptul de a cere anularea unui act juridic, recunoscându-l ca valabil.
3. a întări prin aprobare (un mandat de arestare).
4. a definitiva pe cineva într-un post, într-o situaţie.
5. (la catolici; despre episcopi) a oficia ritualul confirmaţiei.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. exactitude)
1. caracterul a ceea ce este exact; calitatea de a fi exact; exactitate.
2. calitatea unei persoane punctuale; punctualitate.
3. conformitate strictă cu adevărul, realitatea.
4. (antonime) inexactitate, inexactitudine.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fidélité, lat. fidelitas)
1. statornicie, credință (în convingeri, în sentimente etc.); devotament.
2. exactitate (în prezentarea, în reproducerea unui text, a sunetelor etc.).
3. înaltă ~ = calitate a unor aparate electroacustice de a reda cât mai fidel semnalele sonore înregistrate.
4. (biol.) atașament al unei specii de un anumit grup sau asociație.