ajustaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. ajustage)

1. (tehn.) acțiunea de a ajusta; ajustare.
2. (spec.) mărime care măsoară exactitatea contactului fețelor a două piese care se întrepătrund.

confirma

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. confirmer, lat. confirmare)

1. a întări, a susține, a recunoaște autenticitatea, exactitatea unui lucru, justețea unei afirmații; a adeveri.
2. (jur.) a renunța la dreptul de a cere anularea unui act juridic, recunoscându-l ca valabil.
3. a întări prin aprobare (un mandat de arestare).
4. a definitiva pe cineva într-un post, într-o situație.
5. (la catolici; despre episcopi) a oficia ritualul confirmației.

implicație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. implication, lat. implicatio)

1. idee, fapt care este o consecință imediată a altui fapt sau căruia îi urmează implicit.
2. stare a cuiva implicat într-o afacere, într-un proces.
3. (log.) enunț în care adevărul sau falsul antecedentului atrage după sine adevărul sau falsul consecventului și invers.
4. (mat.) relație logică între două proprietăți astfel că exactitatea celei dintâi atrage exactitatea celei de-a doua.
5. (lingv.) caracteristică modală care exprimă faptul că un anume proces este implicat în enunțul verbului.

redundanță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. redundancy, fr. redondance)

1. surplus de informație menit să asigure exactitatea transmiterii unui mesaj.
2. (inform.) excedent de semnale pentru transmiterea fidelă a unei cantități de informație.
3. supraabundență inutilă de expresii, cuvinte sau imagini în formularea unei idei.
4. (tehn.) introducere de dispozitive suplimentare față de cel de bază, care să asigure funcționarea unui sistem în cazul când primul sau altul dintre dispozitivele cu aceeași funcție a ieșit întâmplător din uz.

semnătură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. signature)

1. inscripția numelui, într-o formă anume și recunoscută, aplicată de o persoană pe un scris pentru a certifica exactitatea acestuia, pentru a-i aproba conținutul sau pentru a-și asuma responsabilitatea pentru acesta; iscălitură.

valabiliza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. valabiliser)

1. a face valabil; a declara valabil din punct de vedere legal; a verifica sau a dovedi valabilitatea sau exactitatea.
2. a pune baze temeinice unei idei, unei teorii, unui program et cetera; a fundamenta.