exagerat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (exagera)

1. care depășește proporțiile realității, normalului.
2. (despre oameni) care exagerează.
3. (adv.) prea, din cale-afară de...

exagerație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. exagération, lat. exageratio)

1. acțiunea de a exagera și rezultatul ei; exagerare.
2. faptul de a prezenta un lucru dându-i mai multă importanță sau proporții mai mari decât are în realitate.
3. (var. înv.) esagerație, esagerațiune, esagerăciune, exagerațiune, ezagerație.
4. (antonim) atenuare.

abstinență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abstinence, lat. abstinentia)

1. abținere de la anumite băuturi, alimente etc; abstențiune.
2. (sintagmă) (economie politică) teoria ~ei = teorie prin care capitalul și acumularea lui rezultă din abținerea proprietarilor de la consumul personal exagerat.
3. ~ sexuală = abținere de la actul sexual.

abuz

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abus, lat. abusus)

1. întrebuințare fără măsură a unui lucru; exces.
2. încălcare a legalității; faptă ilegală.
3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.
4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.
5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.
6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.
7. ~ de încredere = infracțiune constând din înșelarea încrederii cuiva.
8. ~ de putere = infracțiune manifestată prin depășirea atribuțiilor.
9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.
10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.

abuza

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. abuser)

1. a uza de ceva în mod exagerat, a folosi (conștient) fără măsură; a face abuz.
2. a exagera în utilizarea unei posibilități, a unei libertăți.
3. a profita în chip nedemn de o situație, un avantaj, încredere.
4. a amăgi, a înșela.
5. a violenta, a viola.

abuziv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abusif, lat. abusivus)

1. care întrece măsura; exagerat, excesiv.
2. care constituie un abuz; arbitrar; ilegal.
3. care abuzează de puterea lor.
4. care este înșelător, specios.
5. (lingvistică) se spune despre un cuvânt folosit într-un mod impropriu.
6. părinte ~ = părinte care captează pentru sine și exclusiv afecțiunea copiilor săi (ex. mamă ~ă, tată ~).

acromegalie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acromégalie)

1. dezvoltare exagerată a corpului și membrelor, prin hipersecreție a hormonului hipofizar de creștere.

aerofagie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aérophagie)

1. înghițire inconștientă de aer, deglutiție exagerată a aerului care pătrunde odată cu alimentul în esofag și stomac.
2. (med.) tulburare caracterizată prin intrarea aerului în esofag și stomac; aerogastrie.