Dictionar

Rezultate secundare (Exagerate;):

Astringent, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. astringent, lat. astringens)

1. (substanţă, medicament) care produce contractarea țesuturilor animale, care combate secrețiile exagerate; care diminuează secrețiile și tonifică țesuturile.

2. I. care face gura pungă; (înv.) stifos.

3. II. substanță chimică sau vegetală având proprietatea de a strânge țesuturile; stiptic.


Demistificator, -oare

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. démystificateur)

1. (cel) care demistifică.

2. (persoană sau organizație) care încearcă expună sau discrediteze afirmațiile despre care se crede sunt false, exagerate sau pretențioase.


Expresionism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. expressionnisme)

1. curent artistic și literar modern, apărut în Germania la începutul sec. XX, caracterizat printr-o puternică tendință de exprimare spontană a trăirilor interioare (stări de spaimă, durere, uimire, exacerbare a sentimentelor), prin tensiune extatică, punând accent pe subiectivitate, pe irațional.

2. orice formă de artă care vizează intensitatea expresiei.

3. stil de arhitectură care acordă prioritate expresiei prin stilizări (exagerate).


Extrem, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. extrême, lat. extremus)

1. adj. situat în punctul cel mai îndepărtat; de la capăt; la vârf.

2. care are cea mai mare sau cea mai mică dintre valorile posibile ale unei mărimi.

3. (fig.; despre doctrine, idei politice etc.) pe pozițiile cele mai neconciliatoare.

4. foarte mare, exagerat.

5. (despre remedii etc.) foarte energic, doar în cazuri desperate.

6. s. m. (mat.) primul și ultimul termen al unei proporții.

7. s. n. (mat.) valoarea extremă, maximă și minimă, a unei funcții.

8. numărătorul primului raport și numitorul celui de-al doilea într-o proporție.

9. s. f. margine; limită ultimă.

10. a trece de la o extremă la alta = a trece de pe o poziție pe alta diametral opusă; extremă dreaptă (sau stângă) = grup politic care se manifestă prin idei și acțiuni ultraradicale, exagerate și rigide.

11. cea mai mare sau cea mai mică valoare a unei mărimi.

12. jucător care ocupă locul cel mai înaintat din stânga sau din dreapta în formația de jos a unei echipe de fotbal, de handbal sau de hochei.


Extremism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. extrémisme)

1. atitudine caracterizată prin idei, păreri exagerate, unilaterale, rigide, bazată pe ură şi intoleranţă.


Hiperbolă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hyperbole)

1. figură de stil, constând în folosirea unor expresii și imagini exagerate, pentru a reda mai plastic ideea și a impresiona mai puternic.

2. curbă loc geometric al punctelor dintr-un plan, a căror diferență a distanțelor la două puncte fixe (focare) este constantă.