Dictionar

Rezultate secundare (Exaltat,):

Exaltat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (exalta)

1. adj., s. m. f. (om cu temperament) aprins, înflăcărat, peste măsură.

2. adj. (fam.) ieşit din minţi; surescitat.


Exaltaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exaltation, lat. exaltatio)

1. exaltare.


Delirant, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.
Origine: (fr. délirant)

1. I. care este în stare de delir, ca de delir.

2. care delirează, care trăiește în afara realității.

3. (med.) care este însoțit de delir, care are caracteristicile delirului.

4. (fig.) care vădește o pasiune foarte puternică; cu o exaltare de delir; exaltat, frenetic.

5. II. bolnav care delirează.


Energumen

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. énergumène, lat. energumenus)

1. persoană care se pretinde a fi stăpânită de diavol.

2. (fig.) om exaltat, agitat.


Melodramatism

Parte de vorbire: s.
Origine: (melodramat/ic/ + -ism)

1. caracter melodramatic.

2. exprimare exaltată a sentimentelor.


Menadă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ménade)

1. bacantă.

2. (fig.) femeie exaltată, furioasă.


Tricofilie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. tricophilie)

1. atracție sexuală (parafilie) exaltată de vederea, mestecatul sau atingerea părului sau a firelor de păr corporale.