Rezultate secundare (Exaltat,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (exalta)
1. adj., s. m. f. (om cu temperament) aprins, înflăcărat, peste măsură.
2. adj. (fam.) ieşit din minţi; surescitat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exaltation, lat. exaltatio)
1. exaltare.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.
Origine: (fr. délirant)
1. I. care este în stare de delir, ca de delir.
2. care delirează, care trăiește în afara realității.
3. (med.) care este însoțit de delir, care are caracteristicile delirului.
4. (fig.) care vădește o pasiune foarte puternică; cu o exaltare de delir; exaltat, frenetic.
5. II. bolnav care delirează.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. énergumène, lat. energumenus)
1. persoană care se pretinde a fi stăpânită de diavol.
Parte de vorbire: s.
Origine: (melodramat/ic/ + -ism)
2. exprimare exaltată a sentimentelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ménade)
1. bacantă.
2. (fig.) femeie exaltată, furioasă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. tricophilie)
1. atracție sexuală (parafilie) exaltată de vederea, mestecatul sau atingerea părului sau a firelor de păr corporale.