Dictionar

Admite

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. admittere, după fr. admettre)

1. a accepta, a lua drept bun.

2. a îngădui, a permite.

3. a da curs favorabil (unei cereri).

4. a primi (la un examen).


Examinator, -oare

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. examinateur)

1. I. care examinează, care supune pe cineva unui examen.

2. II. cel care examinează, care observă cu atenție.

3. (la un examen) cel care judecă nivelul de cunoștințe al cuiva.

4. (antonime) examinat, candidat.