Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. admittere, după fr. admettre)
1. a accepta, a lua drept bun.
3. a da curs favorabil (unei cereri).
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. examinateur)
1. I. care examinează, care supune pe cineva unui examen.
2. II. cel care examinează, care observă cu atenție.
3. (la un examen) cel care judecă nivelul de cunoștințe al cuiva.
4. (antonime) examinat, candidat.