OK
X
excavator
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. excavateur, rus. ekskavator)
1.
mașină
de
lucru
de
mare
capacitate
pentru
săpat
și
încărcat
pământul.
autoexcavator
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (auto- + excavator)
1.
excavator
prevăzut
cu
motor
propriu
pentru
propulsie.
excavatorist, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (rus. ekskavatorist)
1.
muncitor
calificat
care
lucrează
cu
excavatorul;
(neobișnuit)
escavator.
draglină
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl., fr. dragline)
1.
echipament
de
lucru
pentru
săpat
și
încărcat
pământul,
montat
pe
un
excavator,
dintr-o
cupă
la
capătul
unui
braț
lung
și
ușor,
acționată
de
un
troliu.
excavatorist, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (rus. ekskavatorist)
1.
muncitor
calificat
care
lucrează
cu
excavatorul;
(neobișnuit)
escavator.
graifer
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Greifer)
1.
organ
de
lucru
al
mașinilor
de
ridicat
și
de
transportat,
din
două
cupe
mobile,
destinate
apucării
materialului.
2.
excavator
pentru
capacități
mari.
3.
vârf
ascuțit
care
formează
ochiurile
la
mașinile
de
cusut
fețe
de
încălțăminte.
autoexcavator
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (auto- + excavator)
1.
excavator
prevăzut
cu
motor
propriu
pentru
propulsie.