Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. boutonière)
1. deschizătură, tivită pe margine, la haine sau lenjerie, în care se încheie un nasture; mică tăietură la reverul unei haine bărbăteşti.
2. depresiune excavată prin eroziune în zona centrală a unui dom, mărginită de cueste situate faţă în faţă.
3. mică incizie în piele care permite accesul în plan subiacent.