Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. excédent, lat. excedens)
1. prisos, ceea ce rămâne după acoperirea tuturor nevoilor; surplus.
2. (fin.) plus de venituri în raport cu cheltuielile.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. excédentaire)
1. care excede normele stabilite; care are un excedent.
2. care depășește o cantitate dată, fixă sau considerată optimă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. banquette)
1. bancă mică fără spetează; canapea în compartimentele vagoanelor de cale ferată.
2. suprafaţă orizontală, platformă pe un taluz ori la baza lui, spre a-i spori stabilitatea.
3. rambleu format din excedentul de material excavat.
4. fâşie orizontală de-a lungul unui terasament.
5. (echit.) obstacol natural format dintr-o moviliţă acoperită cu iarbă.
6. ~ litorală = platformă de abraziune îngustă la piciorul unei faleze.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déficitaire)
1. care duce la un deficit, la o pierdere; care este în deficit.
2. care este insuficient; care are ca rezultat o lipsă, o penurie.
3. (antonime) excedentar, suficient.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. évacuateur)
1. adj. care permite evacuarea.
2. s. n. deversor pentru evacuarea debitelor excedentare de apă, a aluviunilor etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. excédentaire)
1. care excede normele stabilite; care are un excedent.
2. care depășește o cantitate dată, fixă sau considerată optimă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. plus-value)
1. profit constituit din diferenţa între valoarea bunurilor produse şi ansamblul salariilor şi al amortizării.
2. excedent al încasărilor faţă de cheltuieli; beneficiu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. protectionnisme)
1. politică economică constând din impunerea de taxe vamale mari la mărfurile de import, în scopul protejării industriei şi agriculturii naţionale şi asigurării unei balanţe comerciale excedentare.