Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. excellent, lat. excellens)
1. foarte bun, excepţional, admirabil, minunat, extrem de valoros.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. excellence, lat. excellentia)
1. titlu care se dă în unele ţări demnitarilor (şefi de state, ambasadori, miniştri) şi (la catolici) episcopilor.
2. înalt grad de perfecţiune; calitatea de a fi excelent.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. excellentissime)
1. excelent în cel mai înalt grad.
Parte de vorbire: interj.
Origine: (it. bravissimo)
1. superlativ al lui bravo; exclamație folosită pentru a exprima o aprobare, o laudă, o apreciere superlativă; excelent, foarte bine, extraordinar.
2. (var.) bravisimo.
Parte de vorbire: interj.
Origine: (fr., it. bravo)
1. exclamație (însoțită de aplauze frenetice) care marchează satisfacția, aprobarea, chiar entuziasmul; excelent, foarte bine, minunat.
2. (var.) (pop.) brava, (înv.) bravos.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (fr. éminemment)
1. în cel mai înalt grad, prin excelenţă, cu deosebire.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. éminent, lat. eminens, dominant)
1. care se distinge prin calităţi deosebite; remarcabil, excelent, excepţional.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. excellentissime)
1. excelent în cel mai înalt grad.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. excellence, lat. excellentia)
1. titlu care se dă în unele ţări demnitarilor (şefi de state, ambasadori, miniştri) şi (la catolici) episcopilor.
2. înalt grad de perfecţiune; calitatea de a fi excelent.