Dictionar

excentric (dispus în afara centrului)

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT excentricus
2. FR excentrique
3. EN excentric; eccentric
4. DE exzentrisch
5. RU эксцентрический; эксцентричный
6. HU excentrikus, központon kívüli
 

excentric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. excentrique)

1. adj. (mat.; despre un punct) situat în afara centrului; (despre figuri geometrice) fără un centru comun.
2. neobișnuit, foarte original; extravagant, bizar.
3. s. n. organ de mașină format dintr-un disc fixat pe un arbore rotativ, și a cărui axă nu este în centru, servind la transformarea mișcării de rotație în mișcare rectilinie alternativă și invers.
 

excentricitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. excentricité)

1. (mat.) însușirea unui punct de a nu fi în centrul unei figuri.
2. raport constant al distanțelor de la un punct al unei conice la focar și la directoarea corespunzătoare.
3. (tehn.) distanța dintre axele de rotație a două piese care au același centru.
4. asamblare defectuoasă a două piese coaxiale sau concentrice.
5. originalitate, extravaganță; excentrism.
 

buton

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bouton)

1. s. n. piesă care, prin apăsare, transmite o comandă mecanică sau electrică.
2. fus încastrat cu un capăt în corpul unei piese în mişcare circulară, excentric faţă de axa de rotaţie a acesteia, ca legătură de articulaţie într-un mecanism.
3. mică papulă, bubuliţă de piele.
4. s. m. nasture mobil.
5. capsă (1).
6. motiv decorativ, în relief, de forma unei proeminenţe rotunjite.
 

cancan

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. cancan)

1. vorbire rău intenționată, bârfe calomnioase care se răspândesc în societate.
2. (fam.) mult zgomot în jurul a ceva care nu valorează mare lucru.
3. dans excentric francez de cabaret, executat numai de femei, pe o melodie bazată pe ritmul cadrilului; french-cancan; melodia corespunzătoare.
 

excentrism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (excentr/ic/ + -ism, cf. fr. excentrisme)

1. mod de a gândi, de a acționa sau de a vorbi care se îndepărtează de cel al oamenilor obișnuiți, de la „norma” socială; excentricitate, originalitate, extravaganță.
 

extravagant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. extravagant)

1. (cel) care caută cu orice preţ să iasă din comun; excentric.
2. bizar, neobişnuit.
 

extravaganţă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. extravagance)

1. manifestare, ţinută neobişnuită, bizară; excentricitate.
 

funambulesc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. funambulesque)

1. echilibristic, acrobatic.
2. bizar, excentric, extravagant.