Excesiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. excessif)

1. care întrece limita normală; exagerat; abuziv.

2. climă ~ă = climă cu variaţii mari de temperatură de la un anotimp la altul.

3. (adv.) peste măsură de..., foarte.

---

Excesivitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. excessivité)

1. calitate a ceea ce este excesiv.

---

Abuziv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abusif, lat. abusivus)

1. care întrece măsura; exagerat, excesiv.

2. care constituie un abuz; arbitrar; ilegal.

3. care abuzează de puterea lor.

4. care este înșelător, specios.

5. (lingvistică) se spune despre un cuvânt folosit într-un mod impropriu.

6. părinte ~ = părinte care captează pentru sine și exclusiv afecțiunea copiilor săi (ex. mamă ~ă, tată ~).

---

Acidurie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acidurie)

1. prezenţa excesivă a unui acid în urină.

---

Aerocel

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérocèle)

1. formaţie tumorală datorată distensiei excesive cu aer sau gaz.

---

Aerogastrie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérogastrie)

1. acumulare excesivă de gaze în stomac.

---

Albuminorahie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. albuminorachie)

1. prezenţa excesivă a albuminei în lichidul cefalorahidian.

---

Aleucocitoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (a- + leucocitoză)

1. scădere excesivă a leucocitelor din sânge.

---