Dictionar

acidurie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acidurie)

1. prezenţa excesivă a unui acid în urină.
 

adefagie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adéphagie)

1. (med.) foame excesivă, disproporționată, pe care persoana afectată nu o poate controla; bulimie.
 

adulaţie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adulation, lat. adulatio)

1. faptul de a adula; admirație fără margini, flatare excesivă; adulare.
2. (var.) adulațiune.
3. (antonime) detestare, disprețuire.
 

aerogastrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérogastrie)

1. acumulare excesivă de gaze în stomac.
 

albuminorahie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. albuminorachie)

1. prezenţa excesivă a albuminei în lichidul cefalorahidian.
 

alcaliemie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Alkaliämie)

1. (med.) perturbarea echilibrului acidobazic din organism printr-o alcalinitate excesivă; alcaloză.
2. (antonim) acidoză.