Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. excitant)
1. adj. care excită; excitator.
2. s. n. substanţă, factor care provoacă excitaţia unui organ(ism).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., engl. amok)
1. boală mintală tropicală, provocată de abuzul de stupefiante, excitante etc., manifestată prin tendinţă la fugă şi impulsuri criminale.
2. (fig.) izbucnire violentă, furie inexplicabilă.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. apéritif, lat. aperitivus)
1. I. care deschide apetitul sau pofta de mâncare.
2. II. excitant al poftei de mâncare; mâncare, băutură sau evocare care trezește apetitul; gustare (sau băutură) înainte de masă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caféine)
1. alcaloid din cafea şi ceai, excitant al sistemului nervos şi stimulent al inimii; cofeină.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. calmant)
1. (medicament, procedeu) care suprimă durerile; tranchilizant.
2. I. care calmează, în sens fizic sau în sens moral.
3. (med.) care atenuează iritațiile țesuturilor; care ușurează efectele bolii, durerii fizice sau excitației nervoase; analgezic, sedativ.
4. II. remediu care calmează durerea sau excitația nervoasă.
5. (antonime) agasant, angoasant, enervant, excitant, iritant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Chemoesthesie)
1. sensibilitate a plantelor faţă de excitanţi chimici.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chémo-sensibilité)
1. sensibilitate la excitanţi chimici.