Dictionar

Rezultate secundare (Excitare):

Autoexcitare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. autoexcita)

1. acțiunea de a se autoexcita și rezultatul ei; autoexcitat, autoexcitație.


Dezexcitare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. désexcitation)

1. anulare sau reducere a intensităţii curentului de excitaţie al unei maşini electrice.

2. (fiz.) trecere a unui sistem de particule dintr-o stare energetică excitată în starea fundamentală.


Compoundare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. compoundage)

1. metodă de reglare a tensiunii generatoare sau a turaţiei la motoarele de curent continuu, prin excitarea suplimentară a maşinii cu un curent egal sau proporţional cu cel indus.

2. adăugare de grăsimi sau de derivaţi ai acizilor graşi unui ulei mineral pentru a-i îmbunătăţi calităţile.


Excitaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. excitation, lat. excitatio)

1. excitare.

2. proces fiziologic manifestat prin accentuarea activității funcționale a unei celule, a unui țesut sau organ ca reacție la un stimul.

3. stare de enervare, de încordare, de ațâțare.

4. producere a unui câmp magnetic util în mașini, aparate sau instrumente electrice.

5. producere a câmpului magnetic inductor util în mașinile, aparatele și instrumentele electrice.


Frenezie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. frénésie)

1. stare de excitare, de pasiune nestăpânită, violentă.

2. cu ~ = frenetic, pasionat.


Incandescenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. incandescence)

1. starea unui corp incandescent; stare a unui corp care emite lumină având o temperatură ridicată.

2. lampă cu ~ = lampă electrică în care lumina se produce prin încălzirea unui fir metalic la temperaturi înalte și într-un spațiu vidat.

3. (fig.) excitare violentă; mare aprindere a pasiunilor.


Nimfomanie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. nymphomanie)

1. (med.) stare patologică la femei manifestată printr-un libido exagerat și o supraexcitare continuă; estromanie, mitromanie.

2. (prin analogie) exacerbarea rutului la femelă.

3. (var.) (înv.) ninfomanie.


Panpsihotrop, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (pan- + psihotrop)

1. (despre substanţe psihoactive) care poate determina efecte inverse de excitare, inhibiţie sau depresiune, prin simpla evocare a uneia dintre ele.