Rezultate secundare (Excitat):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. excitation, lat. excitatio)
1. excitare.
2. proces fiziologic manifestat prin accentuarea activității funcționale a unei celule, a unui țesut sau organ ca reacție la un stimul.
3. stare de enervare, de încordare, de ațâțare.
4. producere a unui câmp magnetic util în mașini, aparate sau instrumente electrice.
5. producere a câmpului magnetic inductor util în mașinile, aparatele și instrumentele electrice.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR excitation
3. EN excitation
5. RU возбуждение
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. excitatif)
1. care stimulează activitatea unui organ; care excită sau servește la excitare; excitant.
2. (var. înv.) escitativ.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. excitateur, lat. excitator)
2. s. n. maşină electrică pentru alimentarea înfăşurării de excitaţie (4) a altor maşini electrice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acuité)
1. capacitate senzorială de a percepe excitaţii foarte slabe; agerime, ascuţime.
2. grad de înălţime pe care îl poate atinge o voce, un instrument muzical.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. afférentation)
1. transmitere a excitaţiei de la neuronii receptori periferici la cei centrali.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. algésimétrie)
1. determinare a intensităţii excitaţiei necesare provocării unei senzaţii dureroase.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. allitération)
1. repetare, cu efect muzical, a aceluiaşi sunet (consoană) sau grup de sunete în cuvinte care se succedă; homeoproforon, parhomeon.
2. (med.) repetare a unor sunete sau silabe în stări de puternică excitaţie psihică.
3. tendinţă patologică, obsedantă spre rimă, realizată prin repetarea de silabe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anatropisme)
1. curbare a plantelor în direcţia factorului de excitaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. andromorphose)
1. modificare morfologică rezultând în urma excitaţiilor produse de tubul polinic în curs de dezvoltare.