Dictionar

Rezultate secundare (Excitat):

Excitaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. excitation, lat. excitatio)

1. excitare.

2. proces fiziologic manifestat prin accentuarea activității funcționale a unei celule, a unui țesut sau organ ca reacție la un stimul.

3. stare de enervare, de încordare, de ațâțare.

4. producere a unui câmp magnetic util în mașini, aparate sau instrumente electrice.

5. producere a câmpului magnetic inductor util în mașinile, aparatele și instrumentele electrice.


Excitaţie

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT excitatio

2. FR excitation

3. EN excitation

4. DE Reiz

5. RU возбуждение

6. HU inger


Excitativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. excitatif)

1. care stimulează activitatea unui organ; care excită sau servește la excitare; excitant.

2. (var. înv.) escitativ.


Excitator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. excitateur, lat. excitator)

1. adj. excitant.

2. s. n. maşină electrică pentru alimentarea înfăşurării de excitaţie (4) a altor maşini electrice.


Acuitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acuité)

1. capacitate senzorială de a percepe excitaţii foarte slabe; agerime, ascuţime.

2. grad de înălţime pe care îl poate atinge o voce, un instrument muzical.


Aferentaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. afférentation)

1. transmitere a excitaţiei de la neuronii receptori periferici la cei centrali.


Algezimetrie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. algésimétrie)

1. determinare a intensităţii excitaţiei necesare provocării unei senzaţii dureroase.


Aliteraţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. allitération)

1. repetare, cu efect muzical, a aceluiaşi sunet (consoană) sau grup de sunete în cuvinte care se succedă; homeoproforon, parhomeon.

2. (med.) repetare a unor sunete sau silabe în stări de puternică excitaţie psihică.

3. tendinţă patologică, obsedantă spre rimă, realizată prin repetarea de silabe.

4. (înv.) aliterațiune.


Anatropism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anatropisme)

1. curbare a plantelor în direcţia factorului de excitaţie.


Andromorfoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. andromorphose)

1. modificare morfologică rezultând în urma excitaţiilor produse de tubul polinic în curs de dezvoltare.