Dictionar

 

excitație

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT excitatio
2. FR excitation
3. EN excitation
4. DE Reiz
5. RU возбуждение
6. HU inger
 

autoexcitație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. auto-excitation)

1. excitație magnetică a unei mașini electrice, produsă în cursul funcționării de o sursă de energie proprie.
 

supraexcitație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. surexcitation)

1. supraexcitare.
 

aferentație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. afférentation)

1. transmitere a excitației de la neuronii receptori periferici la cei centrali.
 

algezimetrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. algésimétrie)

1. determinare a intensității excitației necesare provocării unei senzații dureroase.
 
 

anatropism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anatropisme)

1. curbare a plantelor în direcția factorului de excitație.
 

apotropism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apotropisme)

1. curbare a plantelor contrară direcției factorului de excitație.
 

autoexcitație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. auto-excitation)

1. excitație magnetică a unei mașini electrice, produsă în cursul funcționării de o sursă de energie proprie.