Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acuité)
1. capacitate senzorială de a percepe excitaţii foarte slabe; agerime, ascuţime.
2. grad de înălţime pe care îl poate atinge o voce, un instrument muzical.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. andromorphose)
1. modificare morfologică rezultând în urma excitaţiilor produse de tubul polinic în curs de dezvoltare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anisotropie)
1. proprietate a unui corp de a prezenta caracteristici mecanice, optice, electrice, magnetice etc. variate; eolotropie.
2. (biol.) însuşire a unui organ de a reacţiona diferit la excitaţii externe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (auto1- + estezie)
1. sensibilitate a plantelor la excitaţiile interne.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. centre, lat. centrum)
1. s. n. (mat.) punct faţă de care punctele unui cerc sau ale unei sfere se află la egală depărtare.
2. punct al unui ansamblu de figuri geometrice la care se raportează celelalte puncte ale ansamblului.
3. punct central al unui spaţiu, al unei suprafeţe.
4. punct marcat la mijlocul terenului de joc la fotbal, handbal etc.
5. loc(alitate) în care sunt concentrate anumite activităţi (politico-administrative, economice, culturale etc.)
6. instituţie superioară conducătoare; putere administrativă centrală.
7. instituţie care concentrează o activitate ştiinţifică.
8. (fiz.) punct de aplicaţie al rezultantei unui sistem de forţe.
9. poziţie politică de mijloc, între concepţiile de dreapta şi de stânga.
10. s. m. (anat.) punct în care sunt localizate anumite funcţii.
11. ~ nervos = grup de celule nervoase unde se primesc excitaţiile periferice şi de unde pornesc excitaţiile centrale.
12. jucător aflat în mijlocul liniei de atac sau de apărare la anumite jocuri sportive.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Chemotropismus)
1. (bot.) orientare a organelor plantelor sub influenţa unor excitaţii chimice; chimiotropism.