autoestezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto1- + estezie)

1. sensibilitate a plantelor la excitaţiile interne.

centru 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. centre, lat. centrum)

1. s. n. (mat.) punct faţă de care punctele unui cerc sau ale unei sfere se află la egală depărtare.
2. punct al unui ansamblu de figuri geometrice la care se raportează celelalte puncte ale ansamblului.
3. punct central al unui spaţiu, al unei suprafeţe.
4. punct marcat la mijlocul terenului de joc la fotbal, handbal etc.
5. loc(alitate) în care sunt concentrate anumite activităţi (politico-administrative, economice, culturale etc.)
6. instituţie superioară conducătoare; putere administrativă centrală.
7. instituţie care concentrează o activitate ştiinţifică.
8. (fiz.) punct de aplicaţie al rezultantei unui sistem de forţe.
9. poziţie politică de mijloc, între concepţiile de dreapta şi de stânga.
10. s. m. (anat.) punct în care sunt localizate anumite funcţii.
11. ~ nervos = grup de celule nervoase unde se primesc excitaţiile periferice şi de unde pornesc excitaţiile centrale.
12. jucător aflat în mijlocul liniei de atac sau de apărare la anumite jocuri sportive.

estezie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. esthésie)

1. sensibilitate.
2. calitate a unei senzaţii de a fi trăită ca provenind din exterior.
3. sensibilitatea şi reacţia organului faţă de excitaţiile externe şi interne.

nerv

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (lat. nervus, it. nervo, fr. nerf)

1. formație anatomică din fascicule de fibre, care conduc excitațiile senzitive de la organele periferice ale corpului către centrul celular și excitațiile motorii de la centrul celular către periferie.
2. (pl.) stare de încordare, de surescitare.
3. (fig.) putere, forță, vigoare.

pupilometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. puillomètre)

1. aparat pentru măsurarea reacţiilor pupilei la excitaţiile exterioare.

cosmestezie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cosm- + estezie)

1. (bot.) sensibilitate a plantelor la excitațiile externe.