Dictionar

Rezultate secundare (Exclusiv):

Exclusiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. exclusif, lat. exclusivus)

1. adj. (despre noţiuni abstracte) care se exclud unul pe altul; incompatibil cu altceva.

2. referitor la un singur lucru.

3. adv. cu excluderea altor posibilităţi, în afară de.

4. numai.


Exclusivamente

Parte de vorbire: adv. (învechit)
Origine: (fr. exclusivement)

1. excluzând orice altceva.

2. într-un mod exclusiv, absolut.

3. unicamente, cu excluderea tuturor celorlalte.

4. numai (și numai).

5. mai ales.

6. (sin.) exclusiv.

7. (var.) esclusivamente, exclusivemente.


Exclusivism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. exclusivisme)

1. refuz categoric de a ţine seama de părerile sau ideile altora.

2. caracterul unei persoane exclusive; sectarism.

3. caracterul, însuşirea a ceea ce este exclusiv; exclusivitate.

4. (var.) (înv.) esclusivism, (înv.) exclusivizm.


Exclusivist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. exclusiviste)

1. I. care respinge tot ceea ce nu este conform cu ideile, gusturile sau interesele sale.

2. care are un caracter exclusiv; intolerant.

3. care are legătură cu exclusivismul; care aderă la principiile exclusivismului.

4. II. persoană care dovadă de exclusivism, sectarism; persoană exclusivă, sectară.

5. (var.) (înv.) esclusivist, (înv.) excluzivist.


Ablactaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablactation, lat. ablactatio)

1. trecere treptată și progresivă de la alimentația exclusiv lactată a sugarului la o alimentație diversificată; ablactare.

2. încetare a secreţiei de lapte matern.


Abuziv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abusif, lat. abusivus)

1. care întrece măsura; exagerat, excesiv.

2. care constituie un abuz; arbitrar; ilegal.

3. care abuzează de puterea lor.

4. care este înșelător, specios.

5. (lingvistică) se spune despre un cuvânt folosit într-un mod impropriu.

6. părinte ~ = părinte care captează pentru sine și exclusiv afecțiunea copiilor săi (ex. mamă ~ă, tată ~).


Alelogen, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allélogène)

1. (despre plante) cu indivizi femeli ce produc descendenţi fie exclusiv masculi, fie exclusiv femeli.


Apanaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apanage)

1. domeniu funciar sau venit acordat de suverani pentru întreţinerea unor membri ai familiei domnitoare.

2. bun material sau spiritual care aparţine exclusiv cuiva.


Aprioric, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. apriorisch)

1. (despre cunoştinţe) care nu provine din experienţă; anterior oricărei experienţe, bazat exclusiv pe raţiune.


Autofon, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. autophone)

1. (despre instrumente muzicale) care produce sunete exclusiv prin vibrarea componentelor sale elastice, fără ajutorul unei tensiuni speciale (* xilofonul și gongul sunt instrumente autofone); idiofon.