exclusiv, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. adv.  
Etimologie: (fr. exclusif, lat. exclusivus)

1. I. care exclude; referitor la un singur lucru.
2. (despre noțiuni abstracte) care se exclud unul pe altul; incompatibil cu altceva.
3. care exclude orice altă persoană, orice alt lucru.
4. care aparține doar unei persoane sau unui grup de persoane.
5. (despre un privilegiu sau drept) acordat numai anumitor persoane.
6. (despre produse) care este fabricat sau vândut de o singură persoană, de o singură companie.
7. (comerț) care are singur dreptul de a prospecta sau de a vinde într-o anumită regiune.
8. care este atașat unui singur obiect, unei singure ființe sau lucru, cu excluderea restului.
9. care este absolut, intolerant în sentimentele sau opiniile sale.
10. II. cu excluderea altor posibilități; în afară de, exceptând; (înv.) exclusivamente.

exclusivamente

Parte de vorbire:  adv. (învechit)  
Etimologie: (fr. exclusivement)

1. excluzând orice altceva.
2. într-un mod exclusiv, absolut.
3. unicamente, cu excluderea tuturor celorlalte.
4. numai (și numai).
5. mai ales.
6. (var.) esclusivamente, exclusivemente.

exclusivism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. exclusivisme)

1. refuz categoric de a ține seama de părerile sau ideile altora.
2. caracterul unei persoane exclusive; sectarism.
3. caracterul, însușirea a ceea ce este exclusiv; exclusivitate.
4. (var.) (înv.) esclusivism, (înv.) exclusivizm.

exclusivist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. exclusiviste)

1. I. care respinge tot ceea ce nu este conform cu ideile, gusturile sau interesele sale.
2. care are un caracter exclusiv; intolerant.
3. care are legătură cu exclusivismul; care aderă la principiile exclusivismului.
4. II. persoană care dă dovadă de exclusivism, sectarism; persoană exclusivă, sectară.
5. (var.) (înv.) esclusivist, (înv.) excluzivist.

exclusivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. exclusivité)

1. stare a două lucruri care se exclud între ele; situația, calitatea a ceea ce este exclusiv.
2. drept exclusiv de a vinde, de a publica o carte etc.
3. (prin ext.) bun sau serviciu oferit de un singur furnizor.
4. (loc. adv.) în ~ = cu excluderea tuturor celorlalți.
5. (comerț) clauză de ~ = prevedere dintr-un contract comercial care garantează că furnizorul nu va livra bunurile sau serviciile desemnate unui concurent al clientului său.
6. (audiovizual) informații importante sau senzaționale oferite exclusiv.
7. (var.) esclusivitate, (înv.) escluzivitate, (înv.) excluzivitate.

ablactație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablactation, lat. ablactatio)

1. trecere treptată și progresivă de la alimentația exclusiv lactată a sugarului la o alimentație diversificată; ablactare.
2. încetare a secreției de lapte matern.

abuziv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abusif, lat. abusivus)

1. care întrece măsura; exagerat, excesiv.
2. care constituie un abuz; arbitrar; ilegal.
3. care abuzează de puterea lor.
4. care este înșelător, specios.
5. (lingvistică) se spune despre un cuvânt folosit într-un mod impropriu.
6. părinte ~ = părinte care captează pentru sine și exclusiv afecțiunea copiilor săi (ex. mamă ~ă, tată ~).

alelogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. allélogène)

1. (despre plante) cu indivizi femeli ce produc descendenți fie exclusiv masculi, fie exclusiv femeli.

apanaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apanage)

1. domeniu funciar sau venit acordat de suverani pentru întreținerea unor membri ai familiei domnitoare.
2. bun material sau spiritual care aparține exclusiv cuiva.

aprioric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. apriorisch)

1. bazat pe ipoteză și teorie mai degrabă, decât pe experiment sau dovezi empirice; a priori.
2. (despre cunoștințe) care nu provine din experiență; anterior oricărei experiențe, bazat exclusiv pe rațiune.

autofon, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. autophone)

1. (despre instrumente muzicale) care produce sunete exclusiv prin vibrarea componentelor sale elastice, fără ajutorul unei tensiuni speciale (* xilofonul și gongul sunt instrumente autofone); idiofon.