Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. exclusif, lat. exclusivus)
1. adj. (despre noţiuni abstracte) care se exclud unul pe altul; incompatibil cu altceva.
2. referitor la un singur lucru.
3. adv. cu excluderea altor posibilităţi, în afară de.
4. numai.
Parte de vorbire: adv. (învechit)
Origine: (fr. exclusivement)
2. într-un mod exclusiv, absolut.
3. unicamente, cu excluderea tuturor celorlalte.
6. (var.) esclusivamente, exclusivemente.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. exclusivisme)
1. refuz categoric de a ţine seama de părerile sau ideile altora.
2. caracterul unei persoane exclusive; sectarism.
3. caracterul, însuşirea a ceea ce este exclusiv; exclusivitate.
4. (var.) (înv.) esclusivism, (înv.) exclusivizm.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. exclusiviste)
1. I. care respinge tot ceea ce nu este conform cu ideile, gusturile sau interesele sale.
2. care are un caracter exclusiv; intolerant.
3. care are legătură cu exclusivismul; care aderă la principiile exclusivismului.
4. II. persoană care dă dovadă de exclusivism, sectarism; persoană exclusivă, sectară.
5. (var.) (înv.) esclusivist, (înv.) excluzivist.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablactation, lat. ablactatio)
1. trecere treptată și progresivă de la alimentația exclusiv lactată a sugarului la o alimentație diversificată; ablactare.
2. încetare a secreţiei de lapte matern.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abusif, lat. abusivus)
1. care întrece măsura; exagerat, excesiv.
2. care constituie un abuz; arbitrar; ilegal.
3. care abuzează de puterea lor.
4. care este înșelător, specios.
5. (lingvistică) se spune despre un cuvânt folosit într-un mod impropriu.
6. părinte ~ = părinte care captează pentru sine și exclusiv afecțiunea copiilor săi (ex. mamă ~ă, tată ~).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allélogène)
1. (despre plante) cu indivizi femeli ce produc descendenţi fie exclusiv masculi, fie exclusiv femeli.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apanage)
1. domeniu funciar sau venit acordat de suverani pentru întreţinerea unor membri ai familiei domnitoare.
2. bun material sau spiritual care aparţine exclusiv cuiva.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. apriorisch)
1. bazat pe ipoteză și teorie mai degrabă, decât pe experiment sau dovezi empirice; a priori.
2. (despre cunoștințe) care nu provine din experiență; anterior oricărei experiențe, bazat exclusiv pe rațiune.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. autophone)
1. (despre instrumente muzicale) care produce sunete exclusiv prin vibrarea componentelor sale elastice, fără ajutorul unei tensiuni speciale (* xilofonul și gongul sunt instrumente autofone); idiofon.