Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. exclusivisme)
1. refuz categoric de a ţine seama de părerile sau ideile altora.
2. caracterul unei persoane exclusive; sectarism.
3. caracterul, însuşirea a ceea ce este exclusiv; exclusivitate.
4. (var.) (înv.) esclusivism, (înv.) exclusivizm.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. monopoliser)
1. a supune regimului de monopol, printr-o decizie legală sau prin eliminarea concurenței; a exercita un monopol.
2. (fig.) a acapara, a căuta să obţină toate drepturile asupra unui lucru, să-şi impună drepturi exclusive.
Parte de vorbire: adv. (învechit)
Origine: (fr. exclusivement)
2. într-un mod exclusiv, absolut.
3. unicamente, cu excluderea tuturor celorlalte.
6. (var.) esclusivamente, exclusivemente.