Rezultate principale (Exclusivism,):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. exclusivisme)
1. refuz categoric de a ţine seama de părerile sau ideile altora.
2. caracterul unei persoane exclusive; sectarism.
3. caracterul, însuşirea a ceea ce este exclusiv; exclusivitate.
4. (var.) (înv.) esclusivism, (înv.) exclusivizm.
Rezultate secundare (Exclusivism,):
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. exclusiviste)
1. I. care respinge tot ceea ce nu este conform cu ideile, gusturile sau interesele sale.
2. care are un caracter exclusiv; intolerant.
3. care are legătură cu exclusivismul; care aderă la principiile exclusivismului.
4. II. persoană care dă dovadă de exclusivism, sectarism; persoană exclusivă, sectară.
5. (var.) (înv.) esclusivist, (înv.) excluzivist.
Parte de vorbire: s.
Origine: (partizan + -at)
1. faptul de a fi partizan; stare, atitudine, activitate de partizan; exclusivism.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (lat. sectans)
1. I. propriu, specific unei secte; sectar.
2. (prin ext.) care dă dovadă de intoleranță; intolerant.
3. care dă dovadă de exclusivism, de fanatism; exclusivist, fanatic.
4. II. adept al unei secte religioase.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chauvinisme)
1. atitudine politică retrogradă în afirmarea duşmănoasă a superiorităţii unei naţiuni asupra altora, în manifestarea rasismului şi a exclusivismului naţional.