terț, -ă
Parte de vorbire: adj., s.
Etimologie: (lat. tertius, it. terzo)
Etimologie: (lat. tertius, it. terzo)
1. adj. care vine în al treilea rând; al treilea.
2. malarie (sau febră) ~ă = formă clinică de malarie în care accesele febrile revin din trei în trei zile.
3. s. m. (jur.) persoană care nu figurează ca parte într-un contract ori într-un angajament intervenit între două părți, dar care poate avea drepturi sau obligații izvorâte din astfel de acte.
4. s. n. (log.) ~ul exclus = principiu fundamental potrivit căruia un enunț nu poate fi decât adevărat sau fals, o a treia posibilitate fiind exclusă.