Dictionar

Rezultate principale (Excomunica):

Excomunica

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (lat. excommunicare, fr. excommunier)

1. a exclude dintr-o comunitate religioasă; a supune unei anateme; a anatemiza; a afurisi.

2. a îndepărta.

3. a alunga.

4. a respinge.


Rezultate secundare (Excomunica):

Excomunicabil

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. excommunicabilis)

1. care merită fie excomunicat.

2. făcând excomunicarea posibilă sau adecvată.


Excomunicat

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (lat. excomunicare, „a scoate din comunitate”)

1. (persoană) care a fost exclusă dintr-o comunitate religioasă; afurisit, anatemizat.

2. (fig.; s.m.f.) persoană respinsă de un grup.

3. (adj.) îndepărtat; alungat; respins.

4. (înv.) escomunicat.


Excomunicator

Parte de vorbire: adj., s.m.
Origine: (lat. excommunicator)

1. (unul) care excomunică.

2. s.m. cel care excomunică.


Imblocaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. imblocation)

1. mod de îngropare a celor excomunicaţi, prin acoperire cu pământ şi cu pietre în mijlocul unui câmp.


Excomunicabil

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. excommunicabilis)

1. care merită fie excomunicat.

2. făcând excomunicarea posibilă sau adecvată.


Excomunicator

Parte de vorbire: adj., s.m.
Origine: (lat. excommunicator)

1. (unul) care excomunică.

2. s.m. cel care excomunică.