corniculat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. corniculatus)

1. (anat., bot.; despre organe) cu mici excrescențe țepoase de forma unor coarne.

dermatofibrom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. dermatofibrome)

1. (med.) excrescențe inofensive ale pielii, care variază în culoare de la roz sau roșu la maro; tumoare fibroasă benignă a pielii; histiocitofibrom.

dragon 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dragon)

1. animal imaginat cu cap și aripi de vultur, gheare de leu, trup și coadă de șarpe.
2. reprezentare heraldică a unui chip omenesc cu barba din șerpi încolăciți.
3. șopârlă tropicală, pe copaci, care are de-a lungul corpului două excrescențe ale pielii ca niște aripi.
4. pește marin care, în timpul zilei, stă îngropat în nisip, noaptea fiind foarte activ; drac-de-mare.
5. ambarcație cu două vele de suprafață mare; velă triunghiulară suplimentară.
6. cavalerist astfel echipat încât să poată lupta și pe jos.

fungozitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. fongosité)

1. stare a ceea ce este fungos.
2. (med.) tumefacție cu aspect de ciupercă; fongus.
3. (med.) excrescență cărnoasă, moale, în formă de ciupercă, situată pe o rană.
4. (med.) excrescențe cu aspect de ciupercă care apar pe piele, răni, mucoase etc. ca urmare a inflamației sau infecției.
5. (prin analogie) vegetație parazită, mucegai.

helotomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. helotomy)

1. excizie chirurgicală a unei excrescențe cornoase.

vegetație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. végétation, lat. vegetatio)

1. creștere, dezvoltare a plantelor; totalitatea funcțiilor care permit dezvoltarea unei plante.
2. totalitatea plantelor și a fitocenozelor care populează un anumit teritoriu.
3. (med.; pl.) excrescențe patologice care se formează la suprafața unui organ.