Dictionar

 

excretor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. excréteur)

1. care se referă la excreție.
 

acin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. acinus)

1. mică formație anatomică în formă de fund de sac, într-un canal glandular excretor.
 

nefridie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. néphridie)

1. organ excretor la nevertebratele inferioare.
 

ureteral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. urétéral)

1. (med.) care se referă la ureter (canal excretor care transportă urina de la rinichi la vezică).