Dictionar

executa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. exécuter)

1. tr. a face, a prelucra.
2. a pune în aplicare, a îndeplini (un ordin, un plan).
3. a interpreta o lucrare muzicală (un dans, un balet).
4. a îndeplini o hotărâre judecătorească, un act de autoritate, o obligație.
5. a duce la îndeplinire o sentință de condamnare la moarte.
6. refl. a se supune.
 

executabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. exécutable)

1. care poate fi executat, efectuat; realizabil.
2. (despre piese de teatru) care poate fi pusă în scenă; interpretabil.
3. (informatică) fișier ~ = tip de fișier care conține un program care poate fi executat.
4. (antonime) inexecutabil, neexecutabil.
 

executant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. exécutant)

1. (cel) care execută ceva; executor.
 

executare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (executa)

1. acțiunea de a (se) executa.
2. ~a bugetului = realizarea veniturilor bugetare și utilizarea lor pentru acoperirea cheltuielilor prevăzute în buget.
 

executarisi

Parte de vorbire:  vb. tr. (înv.)  
Etimologie: (executa + -arisi)

1. a aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească, un act al unei autorități etc.; a executa.
2. (var.) (înv.) a eczicutarisi.
 

executarisit, -ă

Parte de vorbire:  adj. (înv.)  
Etimologie: (vb. executarisi)

1. (despre o hotărâre judecătorească) adus la îndeplinire; executat.
 

abil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. habile, lat. habilis)

1. care are multă pricepere manuală; îndemânatic.
2. care execută (ceva) cu pricepere și competență; dibaci, priceput.
3. (fig.) care dă dovadă de viclenie și ingeniozitate; care este descurcăreț, șmecher.
4. (jur.) care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a exercita un anumit drept.
5. (antonime) inabil, neîndemânatic, nepriceput, stângaci.
 

accesa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (engl. access)

1. (inform.) a avea acces, a intra într-o rețea, într-un program.
2. a obține o instrucțiune din memorie, pentru a o executa.
 

achinezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. akinésie)

1. incapacitatea de a executa acte motorii, deși mușchii nu sunt paralizați.
 

acompaniator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. accompagnateur)

1. cel care acompaniază (cu vocea sau cu un instrument) executarea unei bucăți muzicale.
 

acordant, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (germ. Akkordant)

1. persoană care execută lucrări în acord; lucrător contractual.
 

acrobat, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. acrobate, gr. akrobatos)

1. gimnast în acrobație.
2. artist de circ, funambul care execută trucuri de agilitate în fața unui public.
3. (fig.) om lipsit de consecvență; cel care caută să epateze.