OK
X
executare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (executa)
1.
acțiunea
de
a
(se)
executa.
2.
~a
bugetului
=
realizarea
veniturilor
bugetare
și
utilizarea
lor
pentru
acoperirea
cheltuielilor
prevăzute
în
buget.
acompaniator, -oare
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. accompagnateur)
1.
cel
care
acompaniază
(cu
vocea
sau
cu
un
instrument)
executarea
unei
bucăți
muzicale.
affrettando
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (it. affrettando, cf. affrettare „a grăbi”)
1.
(muzică)
(ca
indicație
de
execuție)
în
ritm
grăbit,
accelerând.
2.
indicație
muzicală
care
arăta
o
accelerare
a
timpului
în
executarea
unui
pasaj.
3.
(var.)
affretando,
affrettando.
alochinezie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. allocinésie)
1.
tulburare
de
motricitate
constând
în
executarea
fără
voie
a
altei
mișcări
în
locul
celei
dorite.
antrepriză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. entreprise)
1.
sistem
de
executare
a
lucrărilor
de
construcții-montaj,
în
care
prețurile
unitare
pe
care
beneficiarul
urmează
să
le
plătească
constructorului
se
stabilesc
prin
deviz
întocmit
dinainte.
2.
întreprindere
care
execută
lucrări
de
antrepriză
(1).
ataca
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. attaquer)
1.
tr.
a
efectua
un
atac.
2.
(fig.)
a
lua
atitudine
potrivnică
față
de
o
situație,
de
o
teorie
etc.;
a
critica,
a
acuza.
3.
a
distruge,
a
mina.
4.
a
cere
în
justiție
anularea
sau
reexaminarea
unei
hotărâri
ori
a
unui
act
juridic.
5.
a
aborda
(o
problemă,
un
subiect,
o
discuție).
6.
intr.
a
lua
inițiativa
într-o
întrecere
sportivă.
7.
a
începe
executarea
unei
piese
muzicale.
8.
refl.
(fam.
a
se
simți
jignit;
a
se
ofusca.
audiție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. audition, lat. auditio)
1.
indentificare
a
sunetelor
cu
ajutorul
simțului
auditiv.
2.
audiere
de
muzică
cu
un
public
restrâns.
3.
în
primă
~
=
(despre
executarea
unei
compoziții
muzicale)
pentru
prima
oară
în
public.
4.
recepționare
de
semnale
audio.