Dictionar

apogiatură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. appoggiatura)

1. (muz.) ornament melodic din unul sau mai multe sunete, executate prin scurtarea duratei normale a notei precedente.
 

atașament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. attachement)

1. afecțiune puternică pentru cineva sau ceva.
2. caiet de ~ = registru de șantier în care se notează lucrările executate.
 
 

autotipografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( auto1- + tipografie)

1. tipar înalt ale cărui clișee se prepară prin corodarea unei plăci de metal pe care imaginile au fost executate direct.