Dictionar

Administraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. administration, lat. administratio, /2/ rus. administraţiia)

1. ansamblul organelor executive şi de dispoziţie ale statului; personalul de conducere al unei întreprinderi, instituţii etc.

2. consiliu de ~ = consiliu însărcinat cu conducerea unei societăţi de acţiuni.

3. serviciu al armatei care avea în sarcină hrana şi îmbrăcămintea trupelor.


Bundesrat

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Bundesrat)

1. adunare legislativă în Imperiul German.

2. consiliu federal.

3. reuniune a membrilor puterii executive în Elveţia.


Guvern

Parte de vorbire: s.
Origine: (uoverna)

1. organ suprem al puterii executive într-un stat; cabinet (II).


Raid

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., engl. raid)

1. incursiune rapidă în teritoriul inamic, executată de o mică unitate militară, în scop de recunoaștere sau cercetare.

2. drum aerian parcurs de un avion.

3. ~ aerian = atac aerian împotriva unui obiectiv îndepărtat.

4. ~-anchetă = anchetă pe o anumită temă efectuată în diferite întreprinderi, localități etc.

5. acțiune de control a activității unor întreprinderi sau a unor organe executive, efectuată de organele competente.

6. (figurat) vizită scurtă.


Secretariat

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. secrétariat)

1. funcție, titlu de secretar.

2. serviciu într-o instituție, întreprindere etc. care se ocupă cu rezolvarea lucrărilor curente de birou, de cancelarie.

3. birou unde funcționează acest serviciu.

4. organ al unei organizații internaționale având atribuții administrative și executive.

5. organ al unui partid comunist sau muncitoresc care organizează și controlează îndeplinirea hotărârilor partidului.

6. denumire dată persoanelor însărcinate întocmească procesul-verbal asupra dezbaterilor unei ședințe.