Dictionar

Rezultate secundare (Exemplar.):

Exemplar 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exemplaire, lat. exemplarium)

1. fiecare dintre obiectele multiplicate în serie după un model comun.

2. fiecare dintre reprezentanţii unei aceleiaşi categorii de fiinţe sau de lucruri asemănătoare.


Exemplar 2, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. exemplaire, lat. exemplaris)

1. care poate servi ca exemplu.

2. cu caracter drastic, servind ca avertisment.


Exemplar; eşantion

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT specimen; exemplarium

2. FR échantillon; spécimen

3. EN sample; specimen

4. DE Exemplar; Probestück

5. RU (одиночный) экземпляр; обрaзец

6. HU példány, figura, próbadarab


Exemplaritate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exemplarité)

1. caracterul a ceea ce este exemplar.


Alternat

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. alternat)

1. drept al unui stat de a fi numit primul în exemplarul care îi revine din textul tratatului la care este parte.

2. schimbare pe rând; succedare regulată a fenomenelor specifice, a culturilor; alternare.


Androtip

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. androtype)

1. exemplar tipic mascul al unei specii.


Arcă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it., lat. arca)

1. (biblie) corabie din trestie împletită, pe care Noe ar fi construit-o din porunca lui Dumnezeu, pentru a se salva de potop împreună cu familia sa și cu exemplare din specia animală.

2. (prin ext.) corabie.


Autocopie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autocopie)

1. reproducere a unei scrisori, a unui desen în mai multe exemplare.


Carismatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. charismatique)

1. (despre autoritate) care se bazează pe valoarea personală extraordinară a unui individ, pe caracterul său sacru, istoric sau exemplar.

2. (despre o personalitate) care se bucură de un mare prestigiu.


Caz

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. casus, fr. cas)

1. împrejurare, situaţie, circumstanţă.

2. ~ de conştiinţă = împrejurare în care cineva este silit procedeze altfel decât îi dictează conştiinţa.

3. a face ~ de ceva = a considera ceva (exagerând) foarte important; a face ~ de cineva = a exagera calităţile, meritele cuiva.

4. întâmplare, eveniment, accident (petrecut pe neprevăzute).

5. (med.) individ care reprezintă o situaţie exemplară.

6. fiecare dintre formele flexionare prin care se exprimă diferitele funcţii sintactice ale substantivului, adjectivului, articolului, pronumelui şi numeralului.