Dictionar

Caz

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. casus, fr. cas)

1. împrejurare, situaţie, circumstanţă.

2. ~ de conştiinţă = împrejurare în care cineva este silit procedeze altfel decât îi dictează conştiinţa.

3. a face ~ de ceva = a considera ceva (exagerând) foarte important; a face ~ de cineva = a exagera calităţile, meritele cuiva.

4. întâmplare, eveniment, accident (petrecut pe neprevăzute).

5. (med.) individ care reprezintă o situaţie exemplară.

6. fiecare dintre formele flexionare prin care se exprimă diferitele funcţii sintactice ale substantivului, adjectivului, articolului, pronumelui şi numeralului.


Incoruptibilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. incorruptibilité, lat. incorruptibilitas)

1. integritate, cinste exemplară.


Primă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. prime)

1. sumă care se plătește inițial sau periodic de către asigurat societății de asigurare (asiguratorului) pentru asigurarea unor mărfuri, persoane sau bunuri.

2. recompensă acordată de stat pentru încurajarea unei activități comerciale sau industriale.

3. ~ de export = primă, în bani sau sub forma unor scutiri de taxe și impozite, acordată de stat exportatorilor pentru încurajarea exportului anumitor mărfuri.

4. retribuție suplimentară acordată cuiva pentru îndeplinirea exemplară sau depășirea unor condiții de calitate și cantitate privind producția.

5. prima poziție sau gardă la scrimă.

6. (muz.) cel mai mic interval, între două trepte de aceeași înălțime.

7. treapta întâi de la o treaptă dată.