Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exhibition, lat. exhibitio)
1. etalare, expunere ostentativă în public a ceva.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. affichage)
1. acțiunea de a (se) afișa sau rezultatul acțiunii respective; lipire de afișe; afișare.
2. (fig., depr.) faptul de a se afișa fără discreție; exhibiție intensivă sau indiscretă.
3. (inform.) mod de vizualizare a datelor și rezultatelor furnizate de un ordinator.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. exhibitoire, lat. exhibitorius)
1. care etalează, expune ceva în fața unui public, de obicei în mod ostentativ, demonstrativ; de exhibiție.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (exhiba)