Rezultate principale (Există):
Exista
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. exister, lat. existere)
1. a avea existenţă, a fi, a se afla; a se manifesta.
Rezultate secundare (Există):
Coexista
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. coexister)
1. a exista simultan sau împreună cu cineva sau ceva.
Existare
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. exista)
1. viață (considerată în durata și conținutul ei); existență.
2. menținere în viața politică și economică (internațională); existență.
Existarisi
Parte de vorbire: vb. intr. (înv.)
Origine: (exista + -arisi)
Preexista
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. préexister)
Absolut, -ă
Parte de vorbire: adj., adv., s.
Origine: (lat. absolutus, fr. absolu)
1. adj. care nu comportă nici o restricţie, necondiţionat.
2. total, complet, desăvârşit.
3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoaşterea completă a realităţii; (fiz.) mişcare ~ă = deplasarea unui corp faţă de un sistem de referinţă fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).
4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.
5. valoare ~ă = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracţie de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.
6. s. n. principiu veşnic, imuabil, infinit, la baza universului.
7. ceea ce există în sine şi prin sine.
8. adv. cu desăvârşire, exact.
Acord
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accord, it. accordo)
1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.
2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înţelegere; b) în unanimitate.
3. înţelegere privitoare la relaţiile de colaborare şi de cooperare între state, partide politice, organizaţii.
4. formă de retribuţie a muncii prestate.
5. ~ global = formă de organizare şi de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea şi importanţa muncii prestate.
6. concordanţă în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.
7. (fiz.) egalitate a frecvenţelor de oscilaţie a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.
8. (muz.) reunire a cel puţin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.
Acosmism
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acosmisme)
1. teorie potrivit căreia lumea fizică nu ar exista ca realitate independentă de Dumnezeu.
A fortiori
Parte de vorbire: loc. adv., adj. inv.
Origine: (lat. a fortiori, cu atât mai mult)
1. care se impune cu necesitate.
2. (log.; despre raţionamente) care constă în trecerea de la o judecată la alta pe baza faptului că în favoarea celei de-a doua judecăţi există tot atâtea temeiuri.
Alelă
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allèle)
1. (biol.) fiecare dintre formele sub care poate exista o genă ce ocupă acelaşi locus în cromozomii omologi.
Alelism
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allélisme)
1. reacţia care există între alelele diferite ale unei gene.