Dictionar

antecesor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (it. antecessore, lat. antecesor)

1. persoană care precede pe cineva într-o funcție sau demnitate; predecesor.
2. persoană care a existat înainte; strămoș.
 

coloniza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. coloniser)

1. a transforma în colonie un teritoriu, o țară.
2. a popula cu coloniști (o țară, un teritoriu cucerit).
3. a popula regiuni din propria țară cu oameni aduși din alte regiuni.
4. a introduce o specie de vânat într-un teren în care nu a existat.
 

fitopaleontologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. phytopaléontologie)

1. ramură a paleontologiei care reconstituie pe baza resturilor fosile și studiază plantele care au existat în perioadele geologice trecute; paleontologie a plantelor.
 

istoricitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. historicité)

1. caracter al unui fapt, al unei persoane care aparține istoriei; caracter istoric.
2. caracter a ceea ce a apărut sau s-a dezvoltat de-a lungul istoriei, care a existat efectiv, spre deosebire de ceva natural sau universal.
3. (psihologie) mulțimea factorilor care alcătuiesc istoria unei persoane și care îi condiționează comportamentul într-o situație dată.
 

prozaurieni

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. prosauriens)

1. pl. ordin de reptile primitive, mici, terestre și acvatice, care au existat în permian.
 

statu-quo

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. statu quo)

1. situație existentă sau care a existat la un moment dat.