Dictionar

alteritate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. altérité, lat. alteritas)

1. (fil.) trecere a unei existențe de la o stare la alta.
2. existența, ființa privită din punct de vedere diferit de ea însăși.
 

ameliorare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ameliora)

1. acțiunea de a (se) ameliora; ameliorație.
2. proces de creare a unor noi soiuri de plante de cultură și de îmbunătățire a celor existente.
 

antirealism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antiréalisme)

1. negare a realității obiective, a existenței și a legilor sale.
 

aseitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. aseitas)

1. (în scolastică) caracterul unei entități de a avea ea însăși cauza și principiul propriei sale existențe.
 

balzacianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (balzacian + -ism)

1. ceea ce este specific operei balzaciene, care configurează un vast și viguros tablou al societății franceze sub Restaurație, sesizând raporturile social-economice existente în cadrul capitalismului premonopolist.
2. imitație a operei lui.
 

biogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biogenèse, germ. Biogenese)

1. concepție, depășită, după care toate viețuitoarele s-au născut din altele preexistente.