Rezultate secundare (Experienţei.):
Parte de vorbire: loc. adv., adj. inv.
Origine: (lat. a posteriori, din ceea ce urmează)
1. loc. adv. pornind de la datele experienţei.
2. adj. inv. (despre raţionamente, cunoştinţe) care provine numai din experienţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apriorisme)
1. concepţie filozofică idealistă care consideră cunoaşterea esenţei lucrurilor anterioară experienţei omului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Bildungsroman)
1. roman care înfăţişează procesul de formare a personalităţii eroului sub acţiunea educaţiei şi a experienţei dobândite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éducation, lat. educatio)
1. activitate socială cu caracter fundamental de transmitere a experienței de viață, a culturii către generații tinere, de influențare sistematică și conștientă a dezvoltării intelectuale, morale sau fizice; totalitatea acestei acțiuni.
2. (p. ext.) culturalizare, ridicare metodică a nivelului ideologic, cultural, profesional; faptul de a dezvolta facultățile morale, intelectuale și fizice ale unui om, ale unui popor etc.
3. bună creștere, bună cuviință.
4. educație fizică = dezvoltare armonioasă a fizicului prin exerciții gimnastice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. empirisme)
1. concepție în filozofie care consideră experiența senzorială ca sursă fundamentală a cunoașterii, negând valoarea abstracțiilor.
2. ~ logic = variantă a neopozitivismului care admite numai enunțurile logice verificabile în mod nemijlocit prin percepțiile fiecărui subiect în parte; ~ social = orientare sociologică recentă din SUA care, renunțând la orice teorie, procedează la studiul direct al fenomenelor sociale concrete pe baza unor ipoteze restrânse.
3. folosirea exclusivă a experienței într-o activitate.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. intuire, lat. intueri)
1. a înţelege, a pătrunde ceva prin intuiţie, pe baza unor cunoştinţe temeinice şi a experienţei acumulate.