Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. biosatellite)
1. satelit având vieţuitoare la bord, în scopuri experimentale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. construct)
1. (fil.) concept care integrează şi explică diferitele date experimentale, descrie legile obiective ale realităţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. drift)
1. aluviune glaciară; depozit barat prin retragerea unui gheţar.
2. (biol.) modificare întâmplătoare a frecvenţei genelor unei populaţii mici sau experimentale.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (engl. experimentalist)
1. I. care aparține doctrinei experimentale.
2. care folosește experimentul
3. II. adept al experimentalismului.
4. persoană care privilegiază, în domeniul științific, rezultatele experimentelor.
5. persoană care folosește experimentul.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. galvaniser)
1. a acoperi cu un strat de zinc o piesă metalică (de oţel) pentru a mări rezistenţa la coroziune.
2. a excita în mod artificial un ţesut, un organ cu ajutorul curentului galvanic, în scopuri terapeutice sau experimentale.
3. (fig.) a însufleţi.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. modernisme)
1. însușirea, caracterul a ceea ce este modern; preferință, gust pentru tot ceea ce este nou, modern; modernitate.
2. tendință novatoare dintr-o anumită etapă a unei literaturi.
3. denumire generică pentru mișcările, tendințele și experimentele inovatoare din arta și literatura sec. XX, care, în goana după originalitate, ajung la creații pur experimentale, formale.