Parte de vorbire: adj.
Origine: (experimenta)
1. care posedă multă experienţă, priceput.
2. care a trecut prin multe încercări.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. expérimentation)
2. folosire a experienţelor în încercarea ştiinţifică.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (fr. expérimentation)
1. acțiunea de a experimenta, de a încerca ceva.
2. experiment provocat pentru a observa rezultatul (sau rezultatele).
3. (științe experimentale) metodă științifică care necesită utilizarea sistematică a experienței pentru a verifica ipotezele propuse și a dobândi cunoștințe pozitive.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. expérimentateur)
1. cel care face experiențe științifice.
2. persoană care testează ipotezele prin experimentare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. cash flow)
1. (finanțe) diferența dintre încasările și plățile curente ale unei întreprinderi; toate mișcările de lichidități de intrare sau de ieșire experimentate de o companie într-o anumită perioadă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. expérimentable)
1. care poate fi experimentat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inexpérimenté)
1. care nu are experienţă.
2. încă neexperimentat; neîncercat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. proba)
1. care a fost dovedit; arătat, demonstrat, evidențiat.
2. care a fost încercat, verificat; (înv.) probăit.
3. (prin ext.; despre oameni) experimentat.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (fr. expérimentation)
1. acțiunea de a experimenta, de a încerca ceva.
2. experiment provocat pentru a observa rezultatul (sau rezultatele).
3. (științe experimentale) metodă științifică care necesită utilizarea sistematică a experienței pentru a verifica ipotezele propuse și a dobândi cunoștințe pozitive.