expert, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. expert, lat. expertus)

1. adj. cu experiență, care are cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu.
2. (inform.) sistem ~ = program de exploatare inteligentă a unei baze de date caracteristice unui domeniu de aplicație.
3. s. m. f. specialist într-un anumit domeniu.
4. persoană însărcinată să facă o expertiză.

expertiza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. expertiser)

1. a supune unei expertize.
2. (fig.) a examina cu atenție, insistență.

expertiză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. expertise)

1. cercetare întreprinsă de un expert cu privire la o situație, la o problemă etc.
2. rezultatul constatărilor făcute; aport al unui expert.
3. ~ medicală = a) examinare a capacității de muncă a cuiva; b) consultație sau autopsie făcută de medicul legist.

consolidație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. consolidation)

1. acțiunea de a (se) consolida; acțiunea de a face mai ferm, mai solid, mai stabil; rezultat al acestei acțiuni; consolidare.
2. operație prin care se mărește capacitatea de rezistență a unei clădiri, a unui edificiu, a unui zid etc.
3. comprimarea și întărirea terenului printr-un fenomen natural sau prin compactare; fixarea solurilor prin vegetație, drenaj etc.
4. termen folosit în expertiza medicală pentru a desemna că starea unui pacient sau a unei persoane vătămate este stabilizată, nu va mai varia în timp, și devine astfel posibilă evaluarea invalidității care rezultă din acest stadiu.
5. (finanțe) convertire a datoriei rambursabile a unui stat în datorie perpetuă, din care se poate reclama numai dobânda.
6. (științe juridice) reunire a unei proprietăți și a uzufructului.
7. (economie) fuziunea mai multor companii.
8. (med.) desemnează procesul prin care organismul repară oasele rupte.
9. (var.) consolidațiune.
10. (antonime) deconsolidare, slăbire, șubrezire.

contraexpertiză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contre-expertise)

1. expertiză spre a verifica o expertiză anterioară.

dispașor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dispacheur, germ. Dispacheur)

1. expert care estimează cuantumul avariei și al mărfurilor unei nave.

economist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. économiste, II. rus. ekonomist)

1. specialist în științele economice.
2. expert în economie, în special unul care studiază datele economice și extrage informații de nivel superior sau propune teorii.
3. II. adept al economismului.

elev, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. élève)

1. copil sau tânăr care primește educație, învață într-o școală sau care urmează o formă de învățământ mediu sau elementar.
2. discipol, adept, urmaș, învățăcel al unui maestru, al unei școli literare, doctrine etc.
3. (antonime) cunoscător, expert.

evaluator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. évaluateur)

1. expert autorizat pentru a stabili valoarea unei nave, a unei avarii sau pagube ori a unui obiect.