Rezultate secundare (Expirator):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. expirateur)
2. (fon.) accent ~ = accent bazat pe intensificarea expirării la pronunţarea silabei accentuate.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n., III. s.f.
Origine: (fr. tonique, it. tonico)
1. I. legat de tonusul muscular; care dă putere, energie, care stimulează corpul sau mintea.
2. care tonifică organismul, reface forțele; reconfortant, reconstituant, fortifiant; tonifiant.
3. (muzică) califică prima notă a unui ton.
4. (despre vocale, silabe) pe care cade accentul.
5. accent ~ = ton mai marcat, mai accentuat pe o silabă; accentul muzical al vocalelor și al silabelor; (prin ext.) accent expirator sau de intensitate.
6. II. substanță care tonifică organismul; substanță cu rol de creștere a vitalității și energiei organismului.
7. (fig.) fortifiant intelectual.
8. III. (muzică) treapta principală (întâi) a modurilor major și minor; acord pe această treaptă.
9. (antonime) aton, atonic, debilitant.