Dictionar

Rezultate secundare (Explicat):

Explicaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. explication, lat. explicatio)

1. explicare; lămurire (a ceea ce este neînțeles, obscur), clarificare a unei chestiuni.

2. a cere ~ii (cuiva) = a cere socoteală; a avea o ~ cu cineva = a discuta cu cineva în vederea evitării unui diferent.

3. cauză.

4. operație prin care se dezvăluie temeiul sau scopul unei acțiuni, unui fenomen sau eveniment.

5. rezultatul acestei operații; propozițiile, expresiile prin care se realizează.


Explicativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. explicatif)

1. care are rolul de a explica.

2. notă = explicaţie a unui cuvânt, a unei chestiuni în legătură cu un text.

3. dicţionar ~ = dicţionar în care sunt explicate sensurile şi întrebuinţările cuvintelor.

4. propoziţie relativă = propoziţie apozitivă.


Explicator, -oare

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f. (înv.)
Origine: (fr. explicateur, lat. explicator)

1. I. care explică, care interpretează; explicativ.

2. (gram.) conjuncție ~oare = conjuncție cauzală.

3. II. persoană care explică sau care interpretează.

4. (I., II.) (cel) care comentează, care face lumină asupra semnificației a ceva.

5. (I., II.) (cel) care furnizează cauza, originea a ceva.


Adnotare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (adnota)

1. acțiunea de a adnota și rezultatul ei.

2. notă explicativă, însemnare pe marginea unui text; adnotaţie.


Adnotaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. adnotatio, annotatio)

1. notă explicativă adăugată la un text; adnotare.

2. (var.) adnotațiune.


Antropogonie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthropogonie)

1. explicaţie mistico-religioasă a apariţiei omului.


Aparat

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. apparatus, fr. apparat, germ. Apparat)

1. sistem tehnic care serveşte pentru o operaţie tehnică, ştiinţifică etc.

2. instalaţie, unealtă pentru exerciţii gimnastice.

3. (anat.) ansamblu de organe care îndeplinesc aceeaşi funcţie în organism.

4. totalitatea serviciilor unei instituţii.

5. ~ de stat = totalitatea organelor de stat care îndeplinesc funcţiile acestuia.

6. totalitatea procedeelor şi mijloacelor într-o anumită muncă.

7. ~ ştiinţific = totalitatea mijloacelor de cercetare într-o muncă ştiinţifică; ~ critic = notele explicative care însoţesc un text, comentat de editor.


Apoziţional, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. appositionnel)

1. (gramatică) care se referă la apoziție (construcție gramaticală în care două elemente, de obicei propoziții nominale, sunt așezate unul lângă celălalt, astfel încât un element să-l identifice pe celălalt într-un mod explicativ diferit); apozitiv.


Asociaţionism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. associationnisme)

1. concepţie în psihologie potrivit căreia întreaga dezvoltare a vieţii psihice trebuie explicată prin asociaţiile dintre diverse stări şi fenomene psihice elementare.