Rezultate secundare (Explicat):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. explication, lat. explicatio)
1. explicare; lămurire (a ceea ce este neînțeles, obscur), clarificare a unei chestiuni.
2. a cere ~ii (cuiva) = a cere socoteală; a avea o ~ cu cineva = a discuta cu cineva în vederea evitării unui diferent.
3. cauză.
4. operație prin care se dezvăluie temeiul sau scopul unei acțiuni, unui fenomen sau eveniment.
5. rezultatul acestei operații; propozițiile, expresiile prin care se realizează.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. explicatif)
1. care are rolul de a explica.
2. notă ~ă = explicaţie a unui cuvânt, a unei chestiuni în legătură cu un text.
3. dicţionar ~ = dicţionar în care sunt explicate sensurile şi întrebuinţările cuvintelor.
4. propoziţie relativă ~ă = propoziţie apozitivă.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f. (înv.)
Origine: (fr. explicateur, lat. explicator)
1. I. care explică, care interpretează; explicativ.
2. (gram.) conjuncție ~oare = conjuncție cauzală.
3. II. persoană care explică sau care interpretează.
4. (I., II.) (cel) care comentează, care face lumină asupra semnificației a ceva.
5. (I., II.) (cel) care furnizează cauza, originea a ceva.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (adnota)
1. acțiunea de a adnota și rezultatul ei.
2. notă explicativă, însemnare pe marginea unui text; adnotaţie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. adnotatio, annotatio)
1. notă explicativă adăugată la un text; adnotare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthropogonie)
1. explicaţie mistico-religioasă a apariţiei omului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. apparatus, fr. apparat, germ. Apparat)
1. sistem tehnic care serveşte pentru o operaţie tehnică, ştiinţifică etc.
2. instalaţie, unealtă pentru exerciţii gimnastice.
3. (anat.) ansamblu de organe care îndeplinesc aceeaşi funcţie în organism.
4. totalitatea serviciilor unei instituţii.
5. ~ de stat = totalitatea organelor de stat care îndeplinesc funcţiile acestuia.
6. totalitatea procedeelor şi mijloacelor într-o anumită muncă.
7. ~ ştiinţific = totalitatea mijloacelor de cercetare într-o muncă ştiinţifică; ~ critic = notele explicative care însoţesc un text, comentat de editor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. appositionnel)
1. (gramatică) care se referă la apoziție (construcție gramaticală în care două elemente, de obicei propoziții nominale, sunt așezate unul lângă celălalt, astfel încât un element să-l identifice pe celălalt într-un mod explicativ diferit); apozitiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. associationnisme)
1. concepţie în psihologie potrivit căreia întreaga dezvoltare a vieţii psihice trebuie explicată prin asociaţiile dintre diverse stări şi fenomene psihice elementare.