Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. explicatif)
1. care are rolul de a explica.
2. notă ~ă = explicaţie a unui cuvânt, a unei chestiuni în legătură cu un text.
3. dicţionar ~ = dicţionar în care sunt explicate sensurile şi întrebuinţările cuvintelor.
4. propoziţie relativă ~ă = propoziţie apozitivă.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.f.
Origine: (fr. métapsychique)
1. I. (despre fenomene psihice) ale căror cauză și mod de desfășurare nu pot fi explicate științific; parapsihic.
2. II. disciplină psihologică având ca obiect studiul fenomenelor metapsihice; metapsihologie, parapsihologie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. métapsychologie)
1. ramură a psihologiei care studiază fenomenele psihice paranormale (clarviziunea, percepția extrasenzorială, telepatia etc.) care nu sunt încă explicate științific; metapsihică.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. paranormal)
1. ansamblu de subiecte care nu pot fi explicate de știință.