explicativ, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. explicatif)
Etimologie: (fr. explicatif)
1. care are rolul de a explica.
2. notă ~ă = explicație a unui cuvânt, a unei chestiuni în legătură cu un text.
3. dicționar ~ = dicționar în care sunt explicate sensurile și întrebuințările cuvintelor.
4. propoziție relativă ~ă = propoziție apozitivă.