Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. explicatif)
1. care are rolul de a explica.
2. notă ~ă = explicaţie a unui cuvânt, a unei chestiuni în legătură cu un text.
3. dicţionar ~ = dicţionar în care sunt explicate sensurile şi întrebuinţările cuvintelor.
4. propoziţie relativă ~ă = propoziţie apozitivă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (adnota)
1. acțiunea de a adnota și rezultatul ei.
2. notă explicativă, însemnare pe marginea unui text; adnotaţie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. adnotatio, annotatio)
1. notă explicativă adăugată la un text; adnotare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. apparatus, fr. apparat, germ. Apparat)
1. sistem tehnic care serveşte pentru o operaţie tehnică, ştiinţifică etc.
2. instalaţie, unealtă pentru exerciţii gimnastice.
3. (anat.) ansamblu de organe care îndeplinesc aceeaşi funcţie în organism.
4. totalitatea serviciilor unei instituţii.
5. ~ de stat = totalitatea organelor de stat care îndeplinesc funcţiile acestuia.
6. totalitatea procedeelor şi mijloacelor într-o anumită muncă.
7. ~ ştiinţific = totalitatea mijloacelor de cercetare într-o muncă ştiinţifică; ~ critic = notele explicative care însoţesc un text, comentat de editor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. appositionnel)
1. (gramatică) care se referă la apoziție (construcție gramaticală în care două elemente, de obicei propoziții nominale, sunt așezate unul lângă celălalt, astfel încât un element să-l identifice pe celălalt într-un mod explicativ diferit); apozitiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commentaire, lat. commentarius)
1. apreciere critică a unei probleme, a unui eveniment etc.; analiză, explicare.
2. (peior.) interpretare răuvoitoare a faptelor sau a spuselor cuiva.
3. interpretare a unei opere literare, istorice etc.
5. (inform.) text explicativ care însoţeşte un program pentru a-l face mai clar, dar fără influenţă asupra algoritmului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (foto1- + text)
1. text explicativ la câteva instantanee fotografice.